Translate

luni, 29 iunie 2015

Lectia despre prietenie...

Prima lectie pe care majoritatea o invatam, sau de fapt nici macar nu ne punem problema ca am invatat ceva; este anume faptul ca nu putem trai singuri. Avem mereu nevoie de cineva; de parinti, frati, prieteni, iubiti.
M-am decis ca asta sa fie si prima mea lectie.
Am fost printre cei norocosi; am avut privilegiul sa ma bucur de aceleasi prietenii toata viata mea; adunand cateva in plus pe parcurs, dar nu prea multe, ca ce-i prea mult strica :).
Nu o sa tin prelegeri despre cum sa vezi daca cineva iti este prieten adevarat; daca nu stii sa-ti dai seama si singur(a); nu are rost sa citesti mai departe, pentru ca nu vei primi lamuriri. Am sa vorbesc in schimb despre faptul ca prietenia se pastreaza daca esti norocos si fara sa depui vreun efort insemnat; dar e un lucru extrem de rar.
De cele mai multe ori prietenia se cultiva; si trebuie udata; exact ca si o planta pretioasa, pe care nu vrei nici sa o pierzi, nici nu ai vrea sa i se strice aspectul. Daca dai, vei primi; daca primesti, e bine sa dai; e atat de simplu! Nimic nu se compara cu ascultatul fara sa-ti spui propriile opinii; atunci cand prietenul vrea doar sa se descarce. Preferabil sa-l aduci cu picioarele pe pamant si sa-i spui sa se mai gandeasca un pic, orice decizie va lua; dar nu cred deloc in prietenii care incearca sa-ti impuna parerile lor.
Prietena mea din copilarie, la care fug ori de cate ori sunt dezorientata si ma ratacesc, mi-a dat poate cel mai bun sfat pe care mi-l poate da cineva care ma cunoaste pe dinauntru si pe dinafara, asa ca ea:"Ana, sezi pe treaba ta si mai citeste o carte!"
M-a trezit ca un dus cu apa rece.
Un prieten mai recent ce-i drept, dar la mine recent inseamna undeva in jur de 10  ani :), mi-a vazut un status mai "black" pe fb; si mi-a scris in miez de noapte, intrebandu-am daca sunt ok; desi nu vorbiseram de ceva timp....mi-am dat seama nu voi fi singura niciodata, tot asa cum nu voi fi niciodata neajutorata: ii am pe ei si ma am pe mine- combo perfect!
Pentru prietenii mei, pe care ii pot numara pe degetele de la o mana, nu am decat recunostinta si multa-multa iubire si pretuire. In rest, the world can burn! :).



Cu drag,
Ana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu